E clar, săptămâna asta a fost una deosebită din punct de vedere muzical. Cel puţin pentru mine. După surpriza apariţiei discului lui Horea Crişovan, a urmat albumul „Invisible Movies” al lui Adrian Enescu. O comoară de bijuterii muzicale, una mai preţioasă ca alta. Miercuri, 14 mai, la Cărtureşti a avut loc lansarea. Bine-nţeles că am fost prezent. La cât de mult înseamnă acest om pentru mine, ar fi fost urât din partea mea dacă lipseam.
M-am bucurat tare mult pentru Adrian. În primul rând, pentru că a reuşit să lanseze primul CD cu muzică de film din România, apoi pentru că a fost foarte multă lume la eveniment, lucru absolut remarcabil. Au fost colaboratori, prieteni, fani, s-a vorbit frumos, cu pasiune, cu haz şi, mai ales cu mult drag despre muzicianul şi omul Adrian Enescu. Mare bucurie să poţi asista la aşa ceva. Spuneam că pentru mine acest om înseamnă foarte mult.
Iată de ce: Ne ştim de peste 30 de ani şi în tot acest timp mi s-a arătat ca om, prieten, compozitor, orchestrator, pianist, keyboard-ist, programator, maestru de sunet, partener de table, sfătuitor, dascăl, crtic. De la el am învăţat să ascult şi să preţuiesc sunetul, să iubesc instrumentul, să respect colaboratorii, să fiu generos, să întind o mână de ajutor celor meritorii, să cred în mine, în talentul şi în menirea mea, dar mai ales să mă dedic cu totul muzicii. Adrian a fost, este şi va rămâne pentru mine părinte, frate, maestru. Şi pentru toate astea, onorat de prietenia cu care m-a investit, mă plec în faţa sa şi îi sărut cu respect mâinile.

Niciun comentariu

You can be the first one to leave a comment.

Lasa-mi un comentariu

Poti folosi aceste etichete si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>