▪ Să mergem mai departe cu povestea… ▪ Și pentru că lucrurile odată începute trebuie duse la bun sfârșit, asta am făcut atunci alături de prietenul Tocilescu la Piatra Neamț. După 6 luni de lucru, pe 28 ianuarie a avut loc premiera spectacolului „Nevestele vesele din Windsor”. A fost spectacolul care a uimit la acea vreme lumea teatrală românească prin nonconformismul și dinamica sa. Am trăit 6 luni la Teatrul Tineretului ca-ntr-o familie, am legat prietenii, am bătut împrejurimile orașului, am cunoscut oameni minunați. La cheful de după premiera spectacolului care s-a ținut în barul teatrului m-am apucat de fumat. Cu țigările „Astor” am început. ▪ Au urmat apoi alte patru spectacole la care am semnat muzica. „Băiatul cu floarea”, de Tudor Popescu, la Teatrul „Ion Creangă” București, regia Cornel Todea; „Rugăciune pentru un disc-jockey”, de D.R.Popescu, Teatrul din Galați, regia Nicolae Scarlat; „Concediu nelimitat”, de Mihai Ispirescu, Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești, regia Eusebiu Ștefănescu; „Astă seară de improvizează”, de Pirandello, Teatrul de Stat Oradea, regia Alexandu Colpacci. ▪ Pe vremea când lucram la Piatra Neamț, am compus un cântec, ușor ironic la adresa celor ce judecă într-un altfel decât cel corect actorii. Se numește „Cântec cu morală” (Basmele ne spun c-odată / La o curte-un rege-avea / Doar bufoni și-artiști nu oaste, / Dar curtenii se distrau, / Iar un înțelept prezise / Cum că regele-i nebun / Și că asta-i anarhie / Și-a dat el un sfat mai bun: // Mame nu vă dați copiii / Să se facă clovni, artisti, / Ăștia nu „e” buni decât să fie / Ori prea veseli, ori prea triști, / Mame îndrumați-vă copiii / Să învețe carte-n școli / Să devină ingineri constructori, / Sau agricultori // Un bătrân întreabă odată / O fetiță ce se juca / Cu păpușile-i de cârpă / Pe o scenă de mucava / Ce-ai vrea să te faci fetițo, / Când va fi să fii mai mare? / Tu vrei să te faci actriță? / Să îi faci mai buni pe oameni? // Și de-o fi să vie circul, / Circul mare în oraș, / Luați-le bilet la lojă / Și din ochi să nu-i scăpați / Să privească doar animale, / Care fug din cerc în cerc, / Roata-i mare se-nvârtește / Are rază nu unghi drept /). Textul a fost scris de mine. În scurt timp a devenit un fel de imn al actorilor la acea vreme, iar la Oradea a fost laitmotivul spectacolului. ▪ Tot acest cântec a fost motivul pentru care regizoarea Ada Pistiner m-a chemat să-i fac muzica filmului de scurt metraj „Și” la Studioul „Al. Sahia”. Un film foarte frumos despre școala de balet și munca de sisif dusă de elevii acesteia. Acesta a fost debutul meu în muzica de film. ▪ A doua jumătate a anului ’78, avea să fie una vijelioasă și, mai ales, vitejească pentru mine. M-am însurat, mi-am luat permis de conducere și mașină! Despre nevastă și permis nu-i bine să vorbești, am și eu superstițiile mele, dar mașina, o Dacia 1100, verde, am luat-o cu ajutorul părinților, firește, la mâna a doua, mă rog, așa părea… ▪ A fost anul în care am început să văd viața altfel…
Niciun comentariu