În 1975, am fost pentru prima oară în acest oraş. Sfârşit de toamnă, început de iarnă, nu mai ţin minte exact. Eram într-un turneu cu Cenaclul Flacăra. Mi-amintesc cât de emoţionat am fost. Era ca şi cum mergeai în altă ţară. Oamenii erau parcă mai frumoşi, mai bine înbracaţi, mult mai veseli, toţi vorbeau cu-n anume accent, spuneau „ciao”, în loc de salut, erau flori multe, curăţenie, clădirile impresionante. Până şi tramvaiele erau mai frumoase… Viaţa era liniştită, curgea cu alt ritm.
Ce mi-a rămas în minte? Conti cu barul lui de noapte, hotel Timişoara, Sala de spectacole CFR, Ilie Stepan, Promuzica, Covaci cu antologica sa mătuşă, Phoenix, Baniciu cel vesel si frumos, măştile din Cantafabule, Bega, femeile frumoase, complexul studenţesc, Dinu Adrian, Sala Olimpia, Teatrul Naţional, Bastionul, îngheţata, Vegeta şi blugii de la piaţa de sârbi, Guban, Ştefan Popa Popa’s, Béla „Kamo” Kamocsa, Foarţă, Cârcu…
Amintirile frumoase, de demult, din Timişoara, îmi sunt răscolite, ori de câte ori revin în această urbe.
Mai sunt 6 zile până la concertul de la Timişoara – duminică, 23 februarie, orele 20:00, Filarmonica Banatul Timişoara.

Niciun comentariu