Nichita Stănescu

“Să smulgem fildeșii din Alifantis
și din Mediterana tot ce-a fost Atlantis.
Să-l auzim cum cade, cum șoimul cel vânat,
Leneș și în cascade, într-un alt fel, păcat.
Când cântă parcă moare o taină dintr-un grec
și tot ce e în mine zare arată a înec.
Dar nu-n sărata mare, ci în ceva cu mult mai mare.”

                               (Nichita Stănescu, 12 spre 13 aprilie 1983)

Emil Brumaru

“Nicu Alifantis ne scrie cu sufletul pe cântecul vieţii fiecăruia din noi cuvintele-i simple, afectuoase, dulci-amare, lasându-ne destrămaţi o clipă, reînviindu-ne apoi, mai bucuroşi, mai teferi, întru poezia-i caldă. În inima mea, toată blândeţea-l simte poet de când lumea şi-s fericit să o spun şi altora. Şi s-o repet până la îngeri!”

                               (Emil Brumaru, 1997)

“ALIFANTIS
ALIFAN, Alifantis,
Toate Doamnele galante-s!
Din rouă freacă smîntîni
Între coapse și-ntre sîniţ
Și-n burice-adînci clocesc
La melci oul boieresc.
De aceea nu abdic,
Ali Fan, de la nimic,
Deși mă apucă frica,
Trece, trece trăsurica,
Loboda-nfundă burlanul,
Cade clipa, ziua, anul,
Drumurile numai pante-s,
Alifantis, Alifantis…”

                               (Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II, Editura LiterNet 2006)

Laurenţiu Ulici

“Poeticitatea muzicii?! Ei bine, da, în pofida aparentei nepotriviri terminologice. Vreau să spun că în compoziţiile sale mai tare decât gândirea muzicală e gândirea poetică. Și nu trebuie să fii decât un bun ascultător ca să înţelegi asta…
Și are sigur legătură cu natura interiorizată și stăruitor reflexivă a unui poet pe care masca histrionică, proprie actorului și, în genere, omului de scenă, începe să-l doară și să i se revele ca o subminare a chipului adevărat, ca o deviere de Destin.”

                               (Laurenţiu Ulici, 1997)

Marius Tucă

“Pe Nicu Alifantis îl iubesc pentru că vinilurile lui mi-au intrat în piele, astfel încât dacă veţi pune un ac de pickup pe pieptul meu în dreptul inimii o să se audă Emoţie de toamnă, După melci, Decembre sau orice cântec al sufletelor noastre.”

                               (Marius Tucă, 28.10.2007)

Ion Lucian

“Dincolo de talentul enorm stă un om de un mare caracter, lucru pe care nu poţi decât să-l saluţi în ziua de azi, când invidiile din showbiz alterează caracterele. Aş îndrăzni să spun că mi-e prieten.”

                               (Ion Lucian, 2008)

Tudor Gheorghe

“Eram pe la începuturile Cenaclului Flacara, în anii ”70 și eram în turneu cu Păunescu, la Brăila. Se obișnuia atunci ca, în orașele pe unde treceam, să cânte în cenaclu și câte un talent local. Și aici, la Brăila, a urcat în scenă un copil pe care îl chema Nicu Alifantis și care a cântat foarte frumos. După aceea, membrii Cenaclului Flacăra trebuia să-și dea cu presupusul despre el. A fost contestat de unii. Cred că simţeau pericolul că mai apare unul bun. Atunci eu l-am apărat: „Bă, am zis, eu nu știu ce va face ăsta mai încolo, dar are un glas care pătrunde și dă emoţie . Eu cred că va face carieră” Se pare că am avut dreptate. Nicu rămâne o voce clară, cu sonorităţile lui evidente, nu-l poti confunda cu niciunul dintre cântăreţii de folk, să zicem . Are cântece mai elaborate, diferite de ale celorlalţi ,care sunt mult mai monotone și repetitive. La Nicu e altfel.”

                               (Tudor Gheorghe, 2008)

George Stanca

“Îţi mărturisesc, că am fost chiar pe urmele tale și ale lui Moţu, la Paris, la câteva zile după ce aţi vizionat concertul Dylan, un mai vechi vis pittişian. Nicu, dincolo de talentul comun, ceea ce te-a deosebit pe tine de ceilalţi cogeneri a fost apropierea, patologică presupun, de teatru şi film. Nu ştiu câte, sute?, spectacole am văzut ilustrate muzical de tine şi mi-au plăcut. Erai… Eşti mereu în pasul, spiritul vremilor.
Ca un neguţător grec. Grecule!”

                               (George Stanca, Click!, 19 noiembrie 2010)

Horaţiu Mălăele

“Nicu e un tip.
Nicu e un tip isteţ și curios.
Nu-i simţi lipsa.
Cântecele lui locuiesc în tine.ţ
De-l întâlnești, cu intenţie sau întâmplător, ești inundat parcă de bucuria sărbătorilor de iarnă.
Nu a evoluat.
Geniu’ nu i-a permis acest lucru.
E prieten cu mine.
Chiar frate.”

                               (Horaţiu Mălăele, 2013)

Radu Beligan

“Sunt oameni care, prin forţa poeziei și a frumuseţii ce izvorăște din sufletul lor, au puterea să transforme lumea în care trăiesc. Datorită acestor oameni minunaţi, viaţa pe Terra poate deveni, dintr-o luptă pentru supravieţuire în junglă, un sejur într-o grădina de plăceri.
Nicu Alifantis este unul dintre acești emisari pe care, Dumnezeirea, în providenţiala ei mărinimie, ni i-a trimis pentru a îndulci chinurile pe care noi, urmașii lui Adam și ai Evei, am fost pedepsiţi să le îndurăm de când strămoșii noștri au fost alungaţi din Paradis.”

                               (Radu Beligan, 26.03.2013)

Marin Moraru

“Baladist, extremist sentimental, înduioșetor de sensibil!”

                               (Marin Moraru, 21.03.2013)

Emil Boroghină

“Port o recunoştinţă fără de margini tuturor celor care au contribuit la obţinerea acestui succes fără egal al teatrului nostru, lui Silviu Purcărete, întregului colectiv al teatrului craiovean şi, bineînţeles, şi lui…Nicu Alifantis.
Pentru că Nicu, după turneele de la Edinburgh, Braunschweig sau Jerusalem s-a cuibărit pentru totdeauna în sufletele slujitorilor Naţionalului din Craiova, de unde ne este imposibil să îl scoatem vreodată.”

                               (Emil Boroghină, 2013)