Gând bun

Dragii mei, Paula şi Ovi
De multe pot fi acuzat, dar numai de lipsă de toleranţă, nu.
Oh, Doamne, e prea mult! Atât de tare m-a scârbit Eurovizionul de anul acesta încât nu mai rezist.
Mă uitam la voi, sunteţi foarte buni. Ei şi, la ce v-a ajutat? Muncă multă, inutilă, bani risipiţi aiurea, iluzii spulberate.
Ne amăgim permanent, ne hrănim cu fantasme.
Admiţând că am câştiga vreodată acest penibil festival, ar trebui să organizăm ediţia următoare. Cu ce bani, în ce sală, cu ce staff? Hai, să fim serioşi. Este un târg politico-economic şi-atât. Indiferent ce artişti români vor concura, oricât de buni ar fi, nu vom câştiga niciodată, pentru că nu ne-a venit şi nici nu ne va veni rândul prea curând. Încă jucăm după cum ni se cântă, sau altfel spus, cine plăteşte comandă.
A pro pos de cine plăteşte sau/şi comandă, era să uit un lucru important.
Anul acesta, delegaţia românească a fost transformată într-un instrument electoral.
Mare lucru să-ţi vânture cineva nişte bani pe la nas, că te şi laşi dus de el. Precum ursu’. „Joaca bine, mos Martine / Că-ţi dau pâine cu măsline“. Păcat, mare păcat…
Linişte, vă rog, nu deranjaţi. Artistărimea română îşi face lungul somn al naivităţii.
Dormi în pace!