Laudatio

Florin Budeu,
băiatu’ ăsta de la Oradea, e de toată isprava!
De când îl știu și e ceva vreme, credeți-mă,
are o bucurie nebună să-i facă fericiți pe cei din jurul său.
M-am întrebat cum reușește să facă acest lucru,
iar răspunsurile au venit aproape de la sine:
iubește arta, artiștii, dar mai ales oamenii,
pentru care face eforturi, uneori uriașe,
să-i bucure cu producțiile sale.
Astfel,
pentru că-i place,
pentru că e bun,
pentru că simte,
pentru că are bun simț,
pentru că-i modest,
pentru că-i bine crescut,
pentru că nu se lasă obligat de nimeni, niciodată,
pentru că așa-i dictează, inima,
pentru că are sufletul curat,
pentru că nu știe să spună nu,
pentru că visează și crede în visuri,
pentru că se bucură de amintiri,
pentru că își respectă prieteniile și prietenii,
pentru că are un cult al valorii, dar și al valorilor,
pentru că e generos,
pentru că e un copil mare,
care se bucură și se tot bucură și iar se bucură,
de asta-mi și permit să-i spun „băiatu’ ăsta”!
N-o să stau să enumăr ce a făcut pentru urbea sa,
sau/și pentru noi toți,
vecinii lui din România,
dar culmea ce-a atins-o e că ne-a adus,
un atât de mare Om Bun,
zis Dan Andrei Aldea,
la un ceas de mare taină,
într-o toamnă atât de orădeană.
Pentru mine asta-nseamnă atât de mult,
încât mă plec în fața sa și-i spun,
îți mulțumesc, Florine!