Vă întâmpin în această zi de miercuri cu o cafea și o confesiune.
Atu
Singurătatea mea.
Marele meu atu
în fața lumii în care trăiesc,
viciul meu,
ascuns adânc,
până în străfundurile
ființei mele,
mă-ndeamnă să-mi aștept
pacea și împăcarea,
întocmai ca bătrânul grec,
care, pe malul mării,
își privea tăcut corăbiile înecate
de ultimul măcel
al sufletului său.
Poezie publicată în volumul „Scrisori nedesfăcute” – Nicu Alifantis, Editura Nemira, 1997
Vă doresc tot binele din lume!

Niciun comentariu