Doamnă Muză

Acesta-i locul unde am pus la cale două dintre cele mai dragi albume pe care le-am făcut în ultima vreme, „Cântece de șemineu” în 2010 și „Mozaic” în 2013. Tot aici am trăit o frumoasă și emoționantă poveste de dragoste cu o doamnă extrem de capricioasă. Uneori ne întâlneam, alteori o chemam, de cele mai multe ori apărea taman când mă așteptam mai puțin. Și-atunci…
Nu, n-am să intru-n amănunte. Of, ce ți-e și cu dragostele astea!
Și eu care credeam că m-am maturizat…

Adesea zac și nu mă scuz,
că-s uneori puțin mofluz.
Mi-e creierul ca un harbuz
necopt și cald, precum un bulz.
Îmi reazim ochii de o rază,
ce prin fereastră stă să cază,
și un gând dacic mă brăzdează,
înfipt ca barza într-o varză.
Acuz o muză că e obtuză,
că are minte cât o meduză,
că nu mai vrea să-mi stea pe buză
și o strivesc ca pe o gâză
ce-mi stă pe bluză.

Doamnă dragă, doamnă Muză,
du-te-n mă-ta, esti confuză!
Zău, pe bune, nu m-amuză!

Poezie publicată în volumul „Mozaic” – Nicu Alifantis, 2013
O fotografie de Mihai Barbu, 2013