Noiembrie

Și totuși e toamnă și totuși e noiembrie…

Noiembrie

Neasemuit de frumoase,
inexplicabil de tihnite și blânde
au fost zilele și nopțile
cu diminețile ce le urmau,
pline de dorinți.
Cu cât te am,
cu-atât te vreau mai mult,
îmi spuneam.
Și nu mă mai săturam de tine.
Peste tine colindam,
vedeam și cunoșteam tărâmuri noi,
eram Columb,
erai America,
între noi zăcea mărul
mușcat cu foame,
cu nerăbdare,
până la cotor,
pe care-l păstram pentru zile negre,
adunându-i cu grijă semințele
pentru a ne da în bobi,
să aflăm ceva în plus despre noi.

Poezie publicată în volumul „Scrisori nedesfăcute” – Nicu Alifantis, Editura Nemira, 1997