A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti… Adică, se făcea că-n anul 1973, pe când eram la mine acasă la Brăila și cochetam cu Teatrul Maria Filotti din localitate, un domn, pe numele său Mircea Crețu, avea să-mi încredințeze să-i compun muzica pentru un spectacol pe care-l regiza, „Întâlnirea mea cu Micul Prinț” de Dumitru Solomon. Era primul meu spectacol pentru copii la care scriam muzica. De-atunci, din acel spectacol este cântecul Micul Prinț, pe versurile doamnei Nina Cassian. Mai târziu, în 1987 i-am dat cântecul spre interpretare Andei Călugăreanu, alături de alte 5 piese ale mele orchestrate de Doru Căplescu, care au apărut pe un album Electrecord. În Șotron, Micul Prinț, are o cu totul altă haină și este interpretat de tânăra Veronica Prodan. Revenind la poveste, din 1973 și până în prezent am avut un contact îndelungat cu lumea atât de fascinantă a spectacolelor pentru copii. Minunatele colaborări cu Cristian Pepino la Teatrul Țăndărică, apoi perioada foarte frumoasă petrecută la Teatrul Excelsior, alături de domnul Ion Lucian, unde am fost angajat între 1990 – 2001. Cu riscul de-a vă plictisi, la care adaug scuzele de rigoare, dar și mulțumirile pentru răbdare, voi enumera spectacolele de teatru pentru copii la care am scris muzica. Doar 18 din 118. Întâlnirea mea cu Micul Prinț, de Dumitru Solomon, Teatrul Maria Filotti Brăila, regia Mircea Crețu (1973); Swanewit, de August Strindberg, Teatrul Maria Filotti Brăila, regia Alexandru Tocilescu (1973); Agenor, leul pe catalige, de Ion Lucian, Teatrul de Păpuși Brăila, regia Zoe Anghel Stanca (1977); Joaca, de Alexandra Davidescu, Teatrul Popular de Păpuși Rm.Vâlcea, regia Mihai Cosmescu (1982); Vrăjitorul din Oz, de L.F.Baum, Teatrul Ion Creangă, regia Liudmila Szekely Anton (1986); Visul unei nopți de vară, de W. Shakespeare, Teatrul Țăndărică București, regia Cristian Pepino (1988); Dumbrava minunată, adaptare de C. Pepino după M. Sadoveanu,Teatrul Țăndărică București, regia Cristian Pepino (1989); Ciber – Story, de Cristian Pepino, Teatrul Țăndărică București, regia Cristian Pepino (1990); Max & Moritz, de W. Busch, Teatrul Țăndărică București, regia Radu Dinulescu (1990); Nu treziți un copil care visează, de Eugen Ionesco, Teatrul Excelsior București, regia Ion Lucian (1990); Harap Alb, dramatizare de C.Pepino după I.Creangă, Teatrul Țăndărică București, regia Cristian Pepino (1992); Ivan Turbincă, dramatizare de C. Pepino după I.Creangă, Teatrul Țăndărică București, regia Cristian Pepino (1993); Sânziana și Pepelea, de Cristian Pepino, Teatrul Țăndărică București, regia Cristian Pepino (1995); Ninigra și Aligru, de Nina Cassian, Teatrul Excelsior București, regia Daniela Anencov (1995); Peripețiile bravului soldat Ivan Turbincă, de Radu Macrinici după Ion Creangă, Teatrul Toma Caragiu Ploiești, regia Lucian Sabados (2004); Harap Alb, adaptare după Ion Creangă de Cornel Todea, Teatrul Ion Creangă București, regia Cornel Todea (2005); Notenkraker, adaptare dupa Ernst Teodor Amadeus Hoffman de Mihai Țărnă, Teatrul Ginta Latină Chișinău, regia Mihai Țărnă (2014); După melci, de Ion Barbu, adaptare Cristian Pepino, Teatrul Prichindel Alba iulia, regia Cristian Pepino (2014). Am făcut toată această incursiune, nu neapărat ca o justificare pentru Șotron, ci pentru a vă spune doar că iubesc copiii, cred în ei și în lumea lor minunată. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa… cum m-am priceput, în vorbe multe, dar simțite și din inimă pornite. Pup!
Foto arhiva personală, Brăila, 1975
Niciun comentariu