Am stat de vorbă zilele trecute la o terasă, pe Dorobanți, la o cafea foarte lungă cu Andrei Enescu, prietenul, sfătuitorul, umărul pe care din când în când plâng, confidentul în fața căruia îmi descarc uneori balastul nemulțumirilor mele.
Andrei este mâna dreaptă, sau stângă, doctor de suflet și de gând artistic, coproducător, distribuitor, consilier, confident, frate al meu, ca să zic așa.
Am purces printre altele, după ce-am dezbătut politică, sport, showbiz-ul, cotidianul, mondenul, la discuții despre albumul „Mozaic”. Astfel, am realizat amândoi cu bucurie, că a trecut un an de la lansarea discului și că s-a epuizat primul tiraj.
Victorie!
S-au dat 5000 de unități!
Fără insert la vreun ziar sau vreo revistă. Doar în magazine, on line, și la spectacole.
Nu-i puțin lucru pentru un astfel de album, pentru un artist de nișă ca mine.
Fără mediatizare radio sau TV, am reușit, numai și numai datorită vouă, această performanță.
Recunosc, această jucărie, Facebook-ul a avut un rol al său deloc de neglijat.
Nu vă dați seama cât de fericit aș fi, dacă ați înțelege cât de mult înseamnă pentru mine că mi-ați fost și îmi sunteți alături!
Cu acest generos capital de încredere cu care m-ați investit voi putea merge mai departe.
Mulțumesc, mulțumesc și iar vă mulțumesc!
(Nicu Alifantis, Alexandria, 2013, foto Matei Buta)
Niciun comentariu