Spectacolul Corifeilor din 6 octombrie va fi inchinat lui Florian Pittis. Pentru noi, el a fost si va ramane dragul nostru prieten de suflet. Ii datoram mult fiecare dintre noi cei 4 si este, daca vreti, un pios omagiu pe care i-l aducem. Pe 4 octombrie anul acesta ar fi implinit 70 de ani. Daca nu ne-ar fi parasit atat de devreme alegand eternitatea, ne-am mai fi bucurat inca de prezenta sa facatoare de minuni. A fost cel de la care am invatat a privi, fara inhibitii, spre muzica, teatru, poezie, viata. Ne-a aratat ce insemna bucuria de-a trai. Pentru toti ceilalti a fost marele artist Florian Pittis, iar noi consideram ca e bine sa ne amintim din cand in cand de marile noastre valori. Unii stiu, altii nu, dar Florian Pittis a fost un mason deosebit, valoros, credincios, dedicat masoneriei universale, un adevarat model a ceea ce inseamna cu adevarat un bun mason. Concertul din 6 octombrie este sustinut si prezentat de Marea Loja Nationala din Romania, iar prin acest gest Masoneria Romana il aduce lui Florian Pittis, o data-n plus, recunostinta sa. Pentru aceasta ii multumesc Marelui Maestru, Radu Balanescu si ma inclin in fata domniei sale. In ceea ce ma priveste, adesea gandul imi zboara la cei dragi, drept pentru care va voi dezvalui doua scrieri modeste pe care i le-am dedicat lui Motu Pittis acum cativa ani.
1.
A fost o dată,
Ariel,
Bufonul,
Puck cel neastâmpărat,
Îndrăgostitul,
Visătorul,
Rebelul,
Marele Încăpăţânat,
Mica Enciclopedie,
Poetul,
Trubadurul,
Filozoful,
Umoristul,
Prietenul,
Frate al meu…
Partizan al tuturor celor ce sfruntau şi sfidau toate cele lumeşti rânduite.
O compoziţie perfectă de contraste în toată măreţia lor.
Mi s-a părut a fi întruchiparea a tot ce-mi puteam imagina despre cum arată cineva, căruia i-a pus Dumnezeu mâna pe cap.
Pe cât treceau anii, pe-atât mai mult se adânceau emoţiile întâlnirilor.
Numai gândul că va fi să vie o zi, o seară, o oră, un prilej care ne-ar putea înlesni intersectarea privirilor, ideilor, glasurilor, trăirilor, mă emoţiona profund şi mă făcea să nu mai am verbe.
Nu putea fi ceva mai minunat !
Pe cât trecea vremea, pe-atât mi-era mai clar, că cel ce fusese o poveste devenise o cu totul altă poveste, pentru că înţelepciunea, pusese stăpânire peste mintea sa, iar făptura sa stralucea de forţă şi frumuseţe.
Pe neaşteptate neastâmpăratul visător devenise Gânditorul, rebelul încăpăţănat se preschimbase în Înţelept, iar cel ce înfrunta, se transformă în Omul cel Bun.
Glasul lui îmi umplea auzul până la durere, o plăcută şi emoţionantă durere, iar făptura sa cu contur nedefinit, shakespearian, făcea să se reverse lumina peste toţi din juru-i, învăluindu-ne cu o pace atât de deplină, încât mă minunam şi mulţumeam Celui de Sus că puteam respira acelaşi aer cu un astfel de Om…
2.
Florile albe şi
Lacrimile plânse-n rouă îmi par
Ofrande mult prea puţine.
Ramura asta privind lângă El
Inima-mi face mai repede să bată.
Acacia să fie ?
N-aş vrea şi totuşi e; nedreaptă realitate !
Mă trece un fior
O, Doamne, când mă gândesc că doar
Tu hotărăşti când vieţii-i pui
Un punct atât de dureros !…
Prietene,
Iertare-ţi cer că pentru o vreme
Tăcerea se va aşterne
Timidă peste noi.
Îngenunchez în faţa ta
Şi-ţi spun în şoaptă că te iubesc ca pe un Frate !
Iti multumim, Motu Pittis. Vei fi mereu in inima noastra. Promitem sa nu te dezamagim!
Niciun comentariu