Dialog

Câteodată,
când mă plictisesc,
stau de vorbă cu sângele meu.
Spun câteodată,
pentru că nu vreau
să-l bag prea tare-n seamă.
Nu-i pretenţios,
nici guraliv din cale-afară.
Se mulţumeşte cu puţin:
o vorbă,
un salut,
o plecăciune,
de altfel, ne vedem destul de rar.
Mai mult ne auzim.
– Ce mai faci Roş Împărate?
– Iaca, mă rostogolesc, o leacă,
de la cap şi până-n talpă…,
spuse el, bolborosind uşor, din vârful buzelor.
E plimbarea-mi zilnică,
iar când obosesc,
îmi mai trag puţin sufletul.
– Da’ tu, ce ziceai că faci ?
N. Alifantis