Toată tandrețea de care sunt în stare,
o revărs asupră-ți
prin degetele mele obosite.
Respir balsam,
părului tău,
dându-i culoare,
volum și finețe.
De teamă să nu te strivesc,
cu ochii închiși,
proiectez frânturi de imagini
dintr-un film mut,
pe peretele amintirilor tale.
Nici nu știu ce să spun…
Poate inimii tale îi dau azi binețe,
poate-mi iau rămas bun…
Nicu Alifantis, octombrie, 2014
Niciun comentariu