Azi mă-ncearcă un mare dor de soare…
Floarea-soarelui
Ne moare dragostea, iubito-n nopți târzi
și bate vântul de ne strică urma,
la margine de câmp, aștept să vii,
aștept să-ți văd în zarea moartă umbra.
De floarea-soarelui, sunt lanuri lungi,
prezente pentru întâlnirea noastră fastuoasă,
dar drumul este lung și vara-i pe sfârșite,
presimt că ai uitat, calea întoarsă.
Ce de tăcere-i și, ce greu răsare luna
și noaptea cade peste mine în fâșii,
se șterge timp de timp în așteptare,
ne moare dragostea, iubito-n nopți târzii
și tu nu știi.
Nicu Alifantis, „Scrisori nedesfăcute”, Nemira 1997/2014
Niciun comentariu