Floriile

Mâine vor fi Floriile, iar gându-mi zboară către un prieten drag.
De mai bine de 40 de ani, pentru mine, Sărbătoarea Floriilor este asociată cu Florian Pittiș.
Așa a fost și așa a rămas până în prezent.
Primul gând de la mulți ani, înghesuit cu drag în primul telefon al acelei zile, era îndreptat către el.
Ariel, Bufonul, Puck cel Neasâmpărat, Îndrăgostitul, Visătorul, Rebelul, Marele Încăpăţânat, Mica Enciclopedie, Poetul, Trubadurul, Profesorul, Filozoful, Umoristul, Prietenul şi Frate al meu…
Partizan al tuturor celor ce sfruntau şi sfidau toate cele lumeşti rânduite.
O compoziţie perfectă de contraste în toată măreţia lor.
Întruchiparea a tot ce-mi puteam imagina despre cum arată cineva, căruia i-a pus Dumnezeu mâna pe cap.
Pe cât treceau anii, pe-atât mai mult se adânceau emoţiile întâlnirilor.
Numai gândul că va fi să vie o zi, o seară, o oră, un prilej care ne-ar putea înlesni intersectarea privirilor, ideilor, glasurilor, trăirilor, mă emoţiona profund, mă făcea să nu mai am verbe.
Pe cât trecea vremea, pe-atât mi-era mai clar, că cel ce fusese o poveste devenise o altă poveste.
Înţelepciunea pusese stăpânire peste mintea sa, iar făptura sa stralucea de forţă şi frumuseţe.
Pe neaşteptate neastâmpăratul visător devenise gânditorul, rebelul încăpăţănat în înţelept se preschimbă, iar cel ce veșnic înfrunta, în om bun se transformă.
Om bun deschide-ne poarta…
Glasul lui îmi umplea auzul până la durere, o plăcută şi emoţionantă durere, iar făptura sa cu contur medieval făcea să se reverse lumina peste toţi din juru-i, învăluindu-ne cu o pace atât de deplină.
Mulţumeam Celui de Sus că puteam respira acelaşi aer cu un astfel de Om…
Nu putea fi ceva mai minunat!
Doamne, ce-aș mai da să te pot suna mâine și să-ți spun,
La Mulți Ani, Moțule!
Mi-e tare dor de tine!