Geoge Ţărnea

Într-o zi de vineri, 2 mai, a anului 2003, George Ţărnea s-a hotărât să se mute printre stele.
A lăsat în urmă femei, copii, prieteni, contestatari, epigoni.
Era frumos, era boem, era elegant în straie, purtare, gesturi, cuvinte şi poezie.
Cele mai frumoase poeme de dragoste pe care le-am citit vreodată ale lui au fost.
I-am citit multe dintre cărţi în manuscris înainte de apariţie, i-am cântat câteva poeme…
Am avut şansa de-a mă număra printre prietenii săi.
Am petrecut ore întregi schimbând idei, am călătorit, am visat, am bârfit, am râs şi am tăcut împreună.
Obişnuia uneori să dispară cu lunile, nu mai ştia nimeni nimic de el, până-ntr-o bună zi când apărea cu zâmbetul pe bune şi cu un manuscris sub braţ.
Au trecut 11 ani şi încă-l mai aştept. Aşa-i, Georgică?!…