Marius Tucă, sau cum e cu oltenii

Dacă stau bine şi mă gândesc, niciodată grecii nu s-au înţeles bine cu oltenii. Motivul, Tudor Vladimirescu. Povestea cu fântâna, Eteria şi-alte alea…
Şi-atunci de ce sunt prieten cu Marius Tucă?
El e din Caracal, deci oltean. Eu de la Brăila, deci grec, dacă socotim numele şi originea.
Ar trebui să ne despartă măcar 393 de km. Ar trebui să ne despartă foarte multe, cum ar fi : diferenţa de vârstă – avantaj eu, diferenţa de înălţime – avantaj el, diferenţa de greutate – avantaj eu, diferenta de podoabă capilară – avantaj el, diferenţa de restaurante – avantaj eu, n-am şi sunt mult mai liniştit şi fără atâtea griji, diferenţa de cărţi publicate – avantaj el, diferenţa de fete, mă refer la copii – avantaj eu, diferenţa de… Să mai continui? N-are rost. Din oricare parte ai privi, diferenţele sunt clare, ca şi concluzia de altfel. Nu, sub nicio formă, nu!
Şi totuşi, ne întâlnim, destul de des, vorbim la telefon, ne scriem pe mail, ne dăm like-uri şi mesaje pe facebook.
Da, recunosc, îl iubesc pe olteanul ăsta ambiţios şi căpos pentru că îi curge-n vene respectul şi dragostea pentru poezie, muzică şi teatru. E contaminat. Incurabil.
De 21 de ani duce-n spate Jurnalul Naţional, de 10 ani festivalul Folk You, de 4 ani Mişcarea de rezistenţă, iar astăzi încheie a 4-a ediţie a Festivalului de teatru Caracal, la care îmi pare nespus de rău că n-am reuşit să ajung.
Tucă ăsta-i bravo, cum ar spune un prieten de-al meu.
Şi totuşi, umblă vorba cum că grecii nu s-ar înţelege niciodată cu oltenii.
Ce zici Nea Mariuse, aşa o fi?