Noapte

Ochii-mi sunt grei
de-atâta nedormire.
Refuz să mai gândesc,
mi-e-atât de dor de tine…
Răcoarea mă-nvăluie tandru,
undeva, departe, cântă un graur.
Încerc să-i ţin ritmul lasciv,
de-osana închinată marelui faur.
Nebunia acestor ani o să treacă,
asemenea umbrelor cailor pe islaz,
amurgul la geam
îmi dă semne,
ţinându-mă treaz.
Nicu Alifantis, aprilie, 2014