Inainte de a trece la povestea zilei de azi, am a va spune cat sunt de coplesit de impactul pe care l-a avut postarea cu cererea in casatorie. Nu mi-am imaginat cate comentarii si cate vizualizari vor fi. Sunteti nemaipomeniti si va multumesc din toata inima pentru cat imi sunteti de aproape. Bun, sa nu devenim patetici. Zilele trcute am fost invitat la Sighetul Marmatiei de bardul Ducu Bertzi. Sighetean de meserie, Ducu a initiat si organizat o gala folk foarte frumoasa intitulata “ Floare de Colt”. Astfel am avut ocazia de-a canta la Sighet dupa 30 de ani. Multam, Ducu! Altceva vreau sa va povestesc, respective cum am ajuns sa cant pentru prima oara la Sighet. Era in 1976. Scosesem deja nasul destul de tare in ale showbiz-ului mioritic de tip socialist. Primesc un telefon de la un anume domn Petru Barlea care politicos, imi face o invitatie sa cant la Casa de Cultura in doua concerte. Il refuz la fel de politicos pentru ca vedeam cu ochii mintii, in timp ce vorbeam cu dansul la telefon harta si localizam cat de departe este Sighetul.. Dupa o saptamana revine cu invitatia, Continui sa ma dau ocupat, drept pentru care au mai urmat telefoane. Epuizasem toate mijloacele de-a scapa de acest drum, insa personajul Petru era extrem de insistent. Imi vine idea salvatoare. Ii cer o suma uriasa pentru acea vreme, 5000 lei pe concerte. Surpriza, zice da!. Clar, de data asta n-am avut nici noroc si nici loc de-ntors. Imi da instructiunile: sa iau avionul pana la Baia Mare, acolo ma va-astepte o Simca aurie care ma v-a duce la Sighet. Asadar, ma urc in avion, ajung la Baia Mare, ies din aeroport, in parcare o Simca aurie, ma intampina un domn inalt, zvelt, zambitor, se recomanda Petru Barlea si plecam spre Sighet. In masina discutam de una, de alta, scoate un plic cu onorariul pe care-l cerusem, mi-l da fara niciun comentariu, dupa o ora si jumatate de mers ajungem la Sighet. Cazare, urmeaza o mica plimbare prin oras, masa de pranz, odihna, apoi cele doua spectacole. Success mare, aflu cu aceasta ocazie ca si Petru canta, muzica populara, ca are un single scos de Electrecord, intr-un final, incheiem seara apoteotic cu slana, ceapa si palinca, omorand astfel timpul ramas pana la plecarea spre Bucuresti. Intoarcerea o stabilisem cu trenul la vagonul de dormit. La un moment dat, Petru ma intreaba daca m-am simtit bine, daca mi-a placut la Sighet si daca mai vin. Ii raspund fara sa stau pe ganduri ca da, sigur ca mi-a placut si ca mai vin daca ma va invita, iar el imi spune senin cu zambetul pe buze:”Bine-nteles ca te mai chem, pentru ca ne esti drag, da’ sa stii ca data viitoare nu-ti mai dau banii astia. Stiu ca mi-ai cerut atat de mult pentru ca ai vrut sa scapi de mine, ca-s cicalitor, ca-i departe Sighetul, dar si noi suntem oameni…”. Si inca ce oameni frumosi mi-am zis. Astfel am primit o mare lectie de omenie si de viata totodata, din partea lui Petru. Intr-adevar, intre oameni nu trebuie sa existe niciodata distante. De-atunci am ramas prieteni, ne-am mai intalnit si am mai colaborat de cateva ori. Saptamana trecuta, mare surpriza mare. Cine-apare la spectacol? Petru Barlea! Ne-am revazut cu mare drag si bucurie dupa 30 de ani. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate, Petrule si-ti multumesc inca odata pentru lectia pe care mi-ai dat-o. N-am uitat-o nici pana-n ziua de azi!.
Niciun comentariu