În afara celor strict personale, de genul, periuţă de dinţi, aparat de bărbierit, beţigaşe de urechi, deo, eau de toilette, sau sănătate în obraji, şi alte alea, urmează multe corzi şi baterii, pentru şi mai multele chitare, texte, notebook, să fim în contact permanent, caiet de notiţe, pix-uri, caiet de partituri, cămăşi, tricouri, bretele, multe pălării, cărţi de vizită – doar, doar, mi-o cere cineva prietenia, CD-uri, medicamente – că, deh, avem o vârstă, vitamine şi multă încredere in sine, adică în mine şi, pornim la drum! A, să nu uit să-mi iau autografele. M-am întrebat de multe ori de ce fac nebunia asta. La ce-mi trebuie? În primul rând pentru că-mi place şi pentru că nu ştiu să fac altceva, iar în al doilea rând, pentru ca am nevoie de voi. Fiecare întâlnire a noastră este pentru mine o gură de oxigen de care am nevoie şi după care tânjesc permanent. Ştiu, va fi foarte greu. Ştiu foarte bine, nu mai am 20 de ani, iar pretenţiile voastre sunt cu mult mai mari astăzi, însă ştiu la fel de bine, că îmi doresc acest examen pentru a-mi demonstra că sunt încă viu. Într-o lume nebună, imprevizibilă, vizibil derutată, Grecu’ face turneu. Da, fac turneu! Luaţi-o ca pe-o formă de protest. Măcar voi fi cu inima-mpăcată că timp de 90 de minute, voi încerca a vă propune să existăm într-o lume a bunului gust sub imperiul spiritulului minunat al poeziei cântate. Vă propun o terapie a normalului într-un spaţiu al anormalului, a firescului în nefirescul cotidianului. Vă las să meditaţi, timp în care voi continua în a-mi face pregătirile de plecare!
Niciun comentariu