Cineva, nu-mi amintesc cine, spunea: „Când cineva se îndepărtează de tine lasă-l să plece. Nu ai nevoie de cei care vin și pleacă, ci de cei care rămân în cele mai grele momente”. Orice ușă are două sensuri – intrare și ieșire. Nu există bariere, nu sunt portari, nu vei întâlni gratii, lacăte, yale la poarta paginii mele. Tuturor celor ce-au plecat de-aici le urez viață frumoasă în universul lor, iar celor ce-au venit alaturi de mine le mulțumesc cu plecăciune și îi cuprind cu toată dragostea în brațele mele. Recunosc, am avut un an ciudat. Nu mă întrebați de ce, pentru că nu sunt în stare să vă răspund și nici măcar nu cred că e important. Așadar, doamnelor și domnilor, pentru tot ce mi s-a-ntâmplat mai puțin bun în ultima vreme, cred că cea mai potrivită spunere este: Dacă aș pune totul la suflet, aș fi mult mai bătrân! Și cum cred că bătrânețea e o stare a trupului, nicidecum a spiritului, vă asigur de toată onestitatea mea sufletească și vă îmbrățișez cu speranța că 2015 va fi cu mult mai bun pentru noi toți!
Să bată tobele, să intre în scena vieții noastre Noul An!
Niciun comentariu