Toți purtăm cu noi, mai mult sau mai puțin la vedere, o speranță.
Vă doresc în această zi de joi a acestui octombrie, să vi se îndeplinească orice speranță!
Mai pot să sper,
dar cine cu ce să mă îmbie,
ascult cum vine iarna
în hornuri cu suspine,
răsar în geamuri umbre,
dar totu-i amăgire,
iar sfeșnice aprinse
îmi pun pe față semne,
ai început să semeni
cu-o farsă,
cu-o părere.
Poezie publicată în volumul „Scrisori nedesfăcute” – Nicu Alifantis, Editura Nemira, 1997
foto Mircea Oculeanu, 2014

Niciun comentariu