Pentru că am amintit cu puțin timp în urmă de ceea ce ni se dă fără să cerem, acum 80 de ani, într-o zi de 6 ianuarie, se năștea tatăl meu. Tot el, într-o altă zi, de 5 ianuarie, la 55 de ani fără o zi, ne-a părăsit și asta, tot fără să o cer…
Într-o zi, tata a murit.
Într-o altă zi, mama a plâns.
Într-o cu totul altă zi,
fratele meu a plecat.
Au trecut ani, luni, săptămâni, zile, ore…
Tot încercând să uit,
m-am luat cu viața,
mai în glumă, mai în serios.
Au trecut iar ani, luni, săptămâni, zile, ore,
până-ntr-o zi, o cu totul și cu totul altă zi,
cînd mama m-a lăsat la rând la plâns.
De-atunci, mi-e imposibil,
dar absolut imposibil, să uit…
Într-o zi, fratele,
într-o altă zi, tata,
într-o cu totul altă zi, mama
și astfel, am rămas singur și trist, răstignit.

Niciun comentariu