Te-am visat azi-noapte.
Se făcea că erai
şi mai frumoasă.
Călăreai cel mai alb
cal din lume,
pe cea mai verde
şi întinsă câmpie…
Învelită în tine,
purtai o podoabă
de cireşi înfloriţi.
Vântul
îţi vântura părul,
cerul îşi cernea
îngerii,
ochii-mi lăcrimau
fără de lacrimi,
iar eu,
pur şi simplu,
nu existam.
N. Alifantis, februarie 2014

Niciun comentariu