Un an într-o zi… 1980
▪ Anul 1980 a fost anul turneelor foarte lungi. Cred c-am stat pe-acasă, adunate, vreo două luni dintr-un an. Intrasem într-un angrenaj care mă domina și în fața căruia nu …
▪ Anul 1980 a fost anul turneelor foarte lungi. Cred c-am stat pe-acasă, adunate, vreo două luni dintr-un an. Intrasem într-un angrenaj care mă domina și în fața căruia nu …
▪ Am întârziat câteva zile cu povestirile, din motive absolut obiective, pentru care îmi cer scuze, dar cum vorba-i vorbă, mergem mai departe…▪ Mă apropiam vertiginos de finalizarea albumului „După …
▪ Să mergem mai departe cu povestea… ▪ Și pentru că lucrurile odată începute trebuie duse la bun sfârșit, asta am făcut atunci alături de prietenul Tocilescu la Piatra Neamț. …
▪ Mă bucur foarte tare că aceste povestioare pe care vi le spun de câteva zile sunt citite. Vă mulțumesc. Departe de mine gândul de-a scrie o autobiografie, nu, n-am intenția …
▪ Un an care a-nceput în forță. Nu se stinseseră ecourile urărilor de An Nou, că am și reluat lucrul la „Trandafirii Roșii” de Zaharia Bârsan, în regia doamnei Zoe …
▪ Prima jumătate a anului 1975 mi-am petrecut-o tot la Buzău, în aceeași unitate de transmisiuni 01671, tot în stagiul militar, mai puțin stresat, ce-i drept, însă mult mai nerăbdător de-a …
▪ A doua jumătate a lunii ianuarie avea să mă arunce cu-adevărat în viață. Primesc, spre disperarea mea și-a multora din jurul meu, ordinul de-ncorporare pentru 30 martie ’74. Cel …
▪ Regizorul Ivan Helmer împreună cu Mircea Florian, autorul muzicii spectacolului „Philadelphia, ești a mea!” de Brian Friel, m-au distribuit să joc și să cânt în spectacolul montat la Teatrul „Maria …